de veacuri, cu o mină solemnă, gravă,
străbunii au durat în piatră
istoria acestui neam.
cu marile lor convingeri
pregătind neatârnarea.
azi par poveşti pe care unii le neagă
suntem copleşiţi de o grea şi nesfârşită derută.
este era celor ce ne-au supus voinţei lor.
suferinţă în sărbătoare,
închipuire.
am împrumutat veşminte, nume, obiceiuri.
ne-am lepădat cămaşa străbunilor
de nimeni siliţi.
mărşăluim desfrânat
toţi. cu mic şi mare.
fără tăgadă, într-un târziu,
viitorul ne va judeca
elanurile, greşelile, forţa, laşitatea
şi cum ne scriem istoria.
amar mă arde. un strigăt alb,
în vânt.
Aceste trairi le am si eu 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
„mărşăluim desfrânat
toţi. cu mic şi mare.
fără tăgadă, într-un târziu,
viitorul ne va judeca
elanurile, greşelile, forţa, laşitatea
şi cum ne scriem istoria.”
Am recitit cu plăcere, Lia… Gândurile noastre bune şi o duminică frumoasă…
ApreciazăApreciază
Să sperăm că vor veni şi zile mai bune, vorba ta de fapt… eu parcă nu mai am putere să sper…
Mulţumesc mult, Cristian!
Gândurile mele bune, vouă. Îmbrăţişeaz-o pe Geanina din partea mea, cu drag. Mult spor în toate, o seară în tihnă, dragii mei, dragi prieteni virtuali!
ApreciazăApreciază