eu sunt nebună…


Doamne, Doamne, „cât de mult îmi plac”
fariseii şi trişorii, plângăcioşii şi milogii,
lătrătorii anonimi, cei care văd totul prin ochii altora
şi sunt adepţii minciunii.
Doamne, Doamne, poate,
ei sunt înţelepţii iar eu sunt nebună,
pentru că eu sunt eu, spun ceea ce vede ochiul meu,
mă încăpăţânez să nu fiu ca ei
şi poate am să ajung într-o zi la balamuc.
până o să se schimbe ceva
vărs „siropul de greaţă” băut dimineaţă de dimineaţă,
zi de zi, an după an…
s-ar putea să se schimbe vremea
îmi spun oasele, genunchii,
junghiul din stânga şi ascuţita durere cervicală;
poate că-i bătrâneţea, fir-ar să fie de reumatism!
Doamne, Doamne, eu sunt nebună…

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la eu sunt nebună…

  1. Și io-s nebun, da’ nu-i niciun bai! Bine că nu-s nebuni ăia care ne conduc! 😉

    Apreciază

  2. gheorgica zice:

    Normalitatea este o stare generalizata si unanim acceptata de anormalitate. In cazul vostru cineva a intors firma spitalului catre interior si asa nebunii sunt afara 🙂

    Apreciază

  3. succesulpe zice:

    Banuiesc ca suntem multi care ne punem intrebarea asta si ma intreb cine ne va da raspunsul. 😛

    Apreciază

Lasă un răspuns la succesulpe Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s