au apărut din valul vremilor ce-a curs
propagandiştii unei vieţi deşarte,
ca un blestem, ca o pedeapsă a veacuri de păcate
și-ntreaga lume, parcă, s-a umplut de patimi şi de ură,
de oameni goi, slujbaşii răului, cu sufletele moarte
şi mintea-ngenuncheată de strâmbă-nvăţătură.
cu ochi strălucitori de oarbă lăcomie,
strâng munţi de averi, crezând că totu-i de vânzare,
scot ţara la mezat, o pun în galantare,
de parc-ar fi bun propriu, din muncă şi sudoare,
sfidând cu nesimţire norodul gârbovit,
slăbit şi osândit să plângă sau să tacă…
e plin în jurul meu de “robi ai vieţii” cu traiul măsurat,
îi văd slăbiţi şi muţi… şi simt cum cresc în mine patimi,
mi-e sufletul cuprins de neputinţă şi de milă
și-aş vrea să am puterea să schimb a lumii val,
cu oameni calzi şi buni ce-şi scaldă ochii în lumină.
dar, stau aşa pierdută-n mine şi mă întreb de port vreo vină,
cu gându-ncremenit la ei și Dumnezeul care-nvie.
Lia Muresan 
Rar ne scrii dar ne laşi fără replică de fiecare dată…
ApreciazăApreciază
Potecuţo, nu asta intenţionez. Mulţumesc mult!
Rog să-mi fie iertată întârzierea răspunsului.
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te pup, frumoaso!
ApreciazăApreciază
Mda… fără cuvinte!
ApreciazăApreciază
Şşşşşşşşşşşt… dară! 😉
ApreciazăApreciază
„aş vrea să am puterea de-a schimba a lumii val,
cu oameni calzi şi buni ce-şi scaldă ochii în lumină”
Da. O dorinţă lăudabilă. Ţi-aş dori succes.
ApreciazăApreciază
Bine ai venit în „casa mea”!
Mulţumesc mult, NV, mult succes şi doar bine indiferent pe unde-ţi poartă viaţa paşii!
ApreciazăApreciază