O mamă când o ai


Copila mea, ascultă a mea povață,
Cât încă-s lângă tine, lucidă și în viață,
Deschide-ți ochii larg, privește bine,
Căci nimeni nu-ți vrea binele așa ca mine!

O mamă când o ai, chiar dacă tu crezi uneori că-i rea,
Te va ierta mereu, oricât tu i-ai greși, copila mea!
Însă prietenii, bărbatul…, să bagi bine de seamă,
Și dacă nu greșești, nu iartă… nu-ți sunt mamă!

Părinții iartă, uită, și nu-ți vor reproșa nimic,
Te vor iubi mereu, copile, ca atunci când erai mic;
Chiar dacă i-ai rănit și-i doare, nimănui nu se vor plânge,
Doar inima din pieptul lor va sângera… li se va frânge!

Cât încă-s lângă tine și n-am plecat în locul cu verdeață,
Chiar dacă tu socoți că știi mai bine, ascultă și a mea povață:

A fost cândva un tată ce a bătut în tocul ușii câte un cui,
Mâhnit peste măsură de greșelile fiului lui;
Și când în tocul ușii loc pentru vreun cui n-a mai rămas,
Și-a chemat fiul, spunându-i cu tristețe-n glas:
Am bătut câte un cui, fiule, când ai greșit ori dat-ai de necaz!
Cum fiul simțitor, înțelegând ce tatăl său făcea,
Văzând mulțimea cuielor din ușa sa,
Prin fapte și prin vorbe bune, a hotărât greșelile-a-și răscumpăra:
– Tată, te rog să scoți câte un cui la fiecare vorbă bună,
La fiecare faptă bună a mea!
Și tatăl a început să scoată câte un cui din tocul ușii lui:
Câte o faptă bună și cuiul scos, până la cel din urmă cui,
Căci fiul faptă bună, faptei bune, a urmat…
Și-n ziua aceea, iertându-și fiul, tatăl l-a îmbrățișat:
-Mă bucur, fiule, că toate cuiele le-am scos,
Însă în tocul ușii… găurile făcute de cuie au rămas!

O mamă când o ai, chiar dacă tu crezi, uneori, că-i rea,
Te va ierta mereu, oricât tu i-ai greși, copila mea!
Deschide-ți ochii larg, privește bine,
Căci nimeni nu-ți vrea binele așa ca mine!

Părinții iartă, uită, și nu-ți vor reproșa nimic,
Te vor iubi mereu, copile, ca atunci când erai mic;
Chiar dacă i-ai rănit și-i doare, nimănui nu se vor plânge,
Doar inima din pieptul lor va sângera… li se va frânge!

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O mamă când o ai

  1. succesulpe zice:

    da Lia, imresionant.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s