Of, Doamne! Ce vremuri ne este dat să trăim,
Cerem. Doar cerem lenevind și ne plângem întruna.
La oameni cu drag, spre cer, sau în noi nu mai privim,
Dăm totul pe nimic, adevăr sau minciuni-s totuna.
Din ce în ce mai mulți ”educați”cu școala făcută formal,
Nu pentru minte și cunoaștere, ci pentru buzunar.
Promovând nonvaloarea preferențial-clientelar,
Viitorul se anunță sumbru: în sărăcie și cu mult amar.
Prea plini de sine, sfătoși, uitând să și gândim,
Ne dăm cu părerea, ori împroșcăm cu venin.
Triste făpturi cu suflete moarte vorbim, doar vorbim.
În clevetiri deșarte îngropăm inocența, speranțe și senin.
Of, Doamne! Ce vremuri ne este dat să trăim!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Despre Lia
despre mine las să spună alţii...
sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în
LITERATURĂ. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Lia Muresan 
Ca de fiecare dată, ai surprins și în aceste versuri, cu exactitate ,,vremurile” pe care le trăim. Dar, să fim optimiști. Vor veni vremuri mai bune. In ultimul timp doar, eu am înțeles că trebuie să ne bucurăm de viață așa cum este ea. Străbunii noștri au trecut prin vremuri și mai grele și au găsit mereu motive de bucurie. Diferența e că ălora le făceau greutăți alții, în timp ce nouă ne fac viața grea ai noștri, pe care îi alegem noi. Să avem cu toții sănătate și să ne bucurăm.
ApreciazăApreciază